Sunt ședințe foto pe care le faci și le uiți destul de repede. Și apoi sunt unele care rămân cu tine mult timp după ce ai livrat galeria. Ședința asta cu Denisa și Marius de la ferma de cai de lângă Toaca e cu siguranță în a doua categorie.
Nu știu exact ce m-a prins mai tare – peisajul, caii, sau pur și simplu energia acelei zile. Probabil toate trei la un loc.
Toaca are ceva aparte. Zona aia de munte, cu aerul curat și lumina care cade altfel decât în oraș… N-ai nevoie de prea mult când ai în spate un peisaj ca acela.
Când ai cai în cadru, nu prea poți controla totul, și asta e tocmai ce face fotografiile să respire. Caii ăia erau atât de blânzi și de naturali în fața aparatului, de parcă știau exact ce facem acolo.
Am avut câteva ore bune la dispoziție, ceea ce pentru mine înseamnă că nu a trebuit să mă grăbesc. Am putut să aștept lumina, să las lucrurile să se întâmple organic, să nu forțez nimic. Rochia s-a murdărit exact cât trebuia. Zâmbetele au venit singure. Caii au făcut ce au vrut, și a fost perfect.
